“Trupul meu sa fie înmormântata în mijlocul iubitilor mei saraci”


Prin cuvintele Testamentului ei, Maica Francesca ne ofera cheia lecturii aspectelor fundamentale privind acel mister care exista mereu în jurul unui fondator al unui institut religios: carisma sa.
Biserica ne ajuta sa întelegem ceva când afirma ca acesta se reveleaza ca "experienta Duhului Sfânt transmisa proprilor discipoli”; ca o asemenea experienta ofera "trasatura proprie fiecarui institut religios”; ca aceasta trasatura comporta
un stil specific de sfintire si de apostolat” (Mutuae Relationis 11)


Unica experienta a Spiritului traita de Maica Francesca
se înscrie în linia celor traite de Francisc de Assisi:
" asemanati-va lui Cristos cel sarac, umil, rastignit si înviat" (Cost. 2003)


Epoci diferite si, totusi, aceeasi tonalitate se reveleaza. Asemenea lui, si Maica Francesca a fost patrunsa de misterul saraciei lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, venit între noi despuiat de glorie, traind în saracie pentru a le aduce sarmanilor vestea cea buna a mântuirii.

Ca si Francisc de Assisi, Maica Francesca "se casatori" cu saracia: o adevarata casatorie în care realizarea unuia (singur) înseamna cresterea unei intimitati reciproce. Astfel, experienta interioara si vesela a saraciei este cea care confera trasatura proprie, adica coloratura particulara a tuturor elementelor care alcatuiesc viata consacrata dupa proiectul schitat sub actiunea Duhului Sfânt în inima Maicii Francesca. Saracia este esentiala. Este traita mai ales în raport cu Dumnezeu care umple si satura în totalitate inima creaturii
care se consacra Lui.


“Dumnezeul meu, totul meu” este strigatul lui Francisc de Assisi, expresie însusita si de Maica Francesca;
strigatul dupa care si-a îndrumat viata sa si viata Institutului.

Aceasta radicalitate a învatat-o din exemplul lui Isus pe Cruce. Se ruga astfel, asumându-si intentia tuturor surorilor sale:

“Doamne, iata-ne în fata Ta. Ca si Tine si cu Tine, astazi si în orice zi a vietii noastre, Tie încredintate în întregime,
vrem sa ne luam crucea, pentru a urca acel Calvar care se prezinta fiecareia dintre noi ca munte al Salvarii,
pentru ca prin drumul acesta putem sa ajungem la comuniunea deplina în Tine în Paradisul Tau.
Vrem sa ne ducem crucea cu placere fara a o da altora, din dragoste catre Tine: asa nu-ti vom simti povara.
De fapt, Tu ai spus: jugul meu este dulce si povara mea este usoara.
Doamne Isuse, vrem sa ne tinem strâns de Crucea Ta, care este o Cruce a Iubirii!
caci stiu ca în orice încercare Tu vei fi cu noi”.
(Fragment din Scrisorile Fericitei Maici Francesca 709, 256,359)

Esentialul are ca rod simplitatea. Simplitatea de a avea care genereaza bucurie; simplitate în raportul cu surorile care genereaza fraternitate.
Simplitatea da nastere bucuriei: o bucurie senina care consimte cordialitate în raporturile cu însisi destinatarii misiunii. Acestia apartin celei mai umile categorii - cei saraci, cei needucati, indieni, cei fara cuvinte... - dar si celor intelectuali, adimistratiilor publice. Bucuria consoleaza toate mizeriile umane.

Dintre atâtea calitati ale Parintelui Serafic, Maica Rubatto împartasi, mai înainte de toate, spiritul oratoriei. Asemenea Sf. Francisc, si ea era o creatura „facuta rugaciune”. Când surorile se trezeau dimineata, ea era deja în capela cu privirea îndreptata spre acel tabernacol, neavând niciodata îndoiala ca prezenta Domnului nu era reala, Domn spre care se îndrepta cu o familaritate si o încredere surprinzatoare, în special în momentele de extrema necesitate. Astfel:

Maica Francesca, "care avea o credinta vie si arzatoare în Isus prezent în Preasfântul Sacrament, face din Euharistie inima familiei sale religioase” (Constitutie 2003)

Acestea sunt aspectele de viata spirituala si apostolica care caracterizeaza existenta Maicii Francesca, aspecte pe care le vrea retraite de Congregatia sa.

Formarea ucenicelor sale, fiice spirituale si surori în apostolat, a fost unul din gândurile cele mai mistuitoare si una dintre primele ocupatii ale Maicii Francesca. Le insufla amabilitatea si umilinta, rabdarea si caritatea, spiritul sacrificiului si speranta, cordialitatea si stima reciproca, bucuria si perseverenta în bine.


Le spunea surorilor: "A ne cunoaste pe noi însene este un studiu mai dificil pentru ca amorul propriu ascunde mereu ochilor nostri raul din noi, pentru a-l face regasit în altii; însa, e un studiu necesar sa ajungem la a ne recunoaste ca si creaturi slabe si nevoiase, asa cum aerul este necesar plamânilor pentru a respira, altfel nu vom face un pas înainte si nu vom avea niciodata inima în pace" (Scrisori 205).


Nu se poate sa nu fim surprinsi de stilul jovial, deschis, expansiv, de spontaneitatea radianta si de bucuria interioara a religioaselor ei.
Simplitatea, în afara de a fi matrice a spiritualitatii, este stil de viata din care transpare o libertate sanatoasa care nu cunoaste temeri, pentru ca simplitatea stie sa rastoarne orice bariera si însenineaza inimile.


Aceasta experienta spirituala a sa, dar al Duhului Sfânt, este carisma pe care fiicele sale vor sa o traiasca pentru a fi semne credibile ale unei Evanghelii traite 'sine glosa' în Biserica.

CARISMA RUBATTIANA

A-L IUBI PE DUMNEZEU “SUPREMUL BINE” SI A-I SERVI PE CEI NEVOIASI
CA APOSTOL AL HARULUI SI AL SALVARII

- Unite într-o singura inima sa formam o adevarata familie în Domnul:
- În familiaritatea cu Isus Euharistic sa ne facem pâine frânta pentru frati.
- Luând exemplul lui Francisc sa traim în saracie si umilinta.
- Sa ne lasam calauziti cu încredere de Providenta divina.
- Ca surori ale poporului sarman sa ducem oriunde Evanghelia lui Cristos în simplitate si minoritate.

A-l iubi pe Dumnezeu “Supremul Bine” si a-i sluji pe fratii nevoiasi:
Aceasta expresie sintetizeaza toata viata si carisma Maicii Francesca care a trait o iubire ardenta pentru Dumnezeu Supremul Bine si l-a transpus în fratii cei mai saraci si cei mai apropiati ei.


Unite într-o singura inima sa formam o adevarata familie în Domnul:
Misiunea noastra ne împinge sa fim o familie, în care sa ne iubim ca adevarate surori cu legamântul caritatii lui Cristos si sa ne pastram în harul unei singure inimi.


În familiaritatea cu Isus Euharistic sa ne facem pâine frânta pentru frati:
În Euharistie, centrul familiei religioase, sa gasim hrana si forta. Unite cu El, în oferirea vietii noastre Tatalui, ca si Maica Francesca sa frângem împreuna asemenea pâinii si viata noastra pentru frati.


Luând exemplul lui Francisc sa traim în saracie si umilinta:
În drumul de progresiva asemanare cu Cristos, sa descoperim în Francisc de Assisi un model de sfintenie evanghelica. Spiritul saraciei si al umilintei ale Saracutului, imprimat profund în inima Maicii, reînvie comunitatea noastra pentru a fi în Biserica semn umil si credibil.

Sa ne lasam calauziti cu încredere de Providenta divina:
Prin exemplul Fondatoarei, sa ne lasam calauziti de Providenta divina care trebuie sa fie mama noastra si cea care ne hraneste. Ea ne sustine în dificultate, ne ofera calea pentru a împlini binele si pentru a raspunde cu iubire la necesitatile noastre.

Ca surori ale poporului sarman sa ducem oriunde Evanghelia lui Cristos în simplitate si minoritate:
Iubirea fata de Cristos, care o împinse pe Maica Francesca sa se daruisca pe ea însasi pentru a mari si pentru a consolida Regatul lui Dumnezeu, sa ne faca Apostoli ai harului si ai mântuirii în mijlocul oamenilor.

Iubirea pentru persoana si pentru demnitatea sa,
evanghelizarea si promovarea umana si religioasa sunt atitudini
care calauzesc actiunile Surorilor Maicii Francesca acolo unde sunt prezente.


Comunitatile si casele Capucinelor, care cu o dorinta iubitoare se multiplica sub ceruri atât de diferite, par, si adesea sunt,
mici realitati: asemenea picaturilor în mare sau a boabelor de mustar
ale parabolei care a început în urma cu un secol.

Într-adevar, sunt picaturi în mare: dar sunt si exemple de fidelitate creativa
care nu au pierdut ratiunea de a fi, ba mai mult,
merg spre a cuceri altele noi, zi dupa zi, pe drumurile lungi ale lumii.

”Fiicele mele, va recomand observarea Regulilor, ascultarea fata de superiorii nostri, respectul pentru preoti, fiti umile si supuse, rugati-va pentru toti binefacatorii, pentru cei care va fac bine si chiar pentru cei care v-ar face rau; rasplatiti întotdeauna raul cu bine”

Fericita Francesca Rubatto